Poveste cu sertare

     

      Sunt un sertarash in giganticul dulap numit univers.  La fel de mic, neinsemnat si colorat ca toate celelalte. Aceleasi manere, santuri ,

 garnituri. Produse in serie.  Aliniate cuminti intr-o  ordine nestiuta .

     Ochi curiosi si degete interesate se plimba de sus in jos, din stanga in dreapta. Apoi invers. In zig-zag. Ori in zag-zig. Mereu.

      Din timp in timp, se opresc sa ma deschida. Un "Fade In"  spre lumina. Jubilez. Pentru ca m-au ales ! Pentru ca ce e inauntrul meu e unic !

      Iar ochii ma fixeaza  si degetele se imbulzesc cu pofta in mine. 

      Imi place sa fiu rascolit . De sus in jos, din stanga in dreapta. Apoi invers. E clipa mea de glorie. Regele dulapului, tronand deasupra 

tuturor. "Yeaah, baby! it feels so good! 

      Va iubesc, ochi! Va ador , degetzele! 

      Jucati-va, mai rasfatzati-ma, mai dati-mi din savoarea voastra, mai...!"

      Un scartazit  de lemn rasuna intotdeauna de aproape. Parca-ar fi din mine. Si in timp ce sinele neputincioase ma poarta lent la loc in

bezna, eu redevin tacut si monoton.

      Un alt sertar va astepta smerit sa fie cel deschis. De aceeasi ochi si aceleasi maini.