Covrigi

     Ma opresc des sa-mi iau covrigi. Si banuiesc ca ati observat cu totii cum de cele mai multe ori, langa o covrigarie e musai sa se propteasca si cate un cersetor. Fie ca e vreun phuradel manjit pe fatza, vreun boschetar cu un picior lipsa sau vreo babutza cu 3 basmale n cap, tonul miorlait e acelasi. Si metodele de manipulare sentimentala la fel.

     Bai, si mi-am zis: "Nu le mai dau nimic! Lasa-i sa se miorlaie ! "

Daca vreau sa ajut oameni , ma duc la banca si donez pentru copiii cu probleme. Sau pentru oamenii cu cancer. Sau...sau...

     Dar sunt milos. Acum 2 zile, in timp ce stateam la coada, o babutza se smiorcaia undeva in stanga mea. Si-a spus numarul repede si o singura data, apoi a tacut. Dupa ce mi-a venit randul si mi-am primit covrigii si restul, vreo 2 lei, m-am dus la ea si i-am dat. Cred ca am apreciat actul artistic de scurta durata, mi-a parut oarecum mai real, mai convingator. 

     Azi , in schimb, pe la o covrigarie de langa Cismigiu, apare o tigancusha si in timp ce-mi asteptam, cu ochi pofticiosi, covrigii, isi incepe programul: 

     -"Dati-mi si mie 1 leu, ...dati-mi si mie 2 lei, ...dati-mi mie restul" !

     Uneori , de la generozitate la enervare e un pas scurt. Mai ales cand ti-e foame:

     -"Daca nu am avut sa-ti dau un leu, crezi ca am sa-ti dau doi ?" ii zic in timp ce dadeam sa plec.

     Tigancusha, desi vadit incurcata de problema mea de logica , nu a renuntat la idee si se tot tinea dupa mine cerand restul. 

     Si foamea din mine, iritata, a continuat:

     - "Daca cereai si tu o singura data , ca babutza de ieri, poate iti dadeam restul. Dar pentru ca te tii dupa mine atata si insisti, nu vreau sa ti dau nimic !".

     -"Dar nu ma tin, merg la statia de autobuz". Si s-a pierdut in zgomotul din urma mea.

     Stiti desigur, cum sunt invatati de mici sa nu recunoasca nimic.

 

     5 minute mai tarziu , stateam pe banca in Cismigiu, cu covrigul meu cu mac in mana, proaspat muscat de 2 ori. Si ma gandeam ca imi parea rau ca fusesem asa categoric cu fetitza cea nesimtita. Si parca toata remuscarea se revarsase in acel covrig din fatza nasului meu frematand. Bai..si nu mi venea sa mai mananc din el deloc! Imi venea sa-l zbor la cosul de alaturi dar apoi m-am gandit ca ar fi chiar pacat sa -l arunc la gunoi in timp ce unele fiintze sunt infometate pe lumea asta.

     Si, cum stateam asa , cuprins de dilema destinului covrigului, apare pe alee un cutzu mic, mic.. din capatul unei curelushe lungi ce se continua cu o pustoaica vadit incurcata pentru ca pufosenia nu asculta deloc de ea.

     De ce credeti ca se oprise in fata mea ?

     Pana la urma nici nu mai conteaza ! Pentru ca micutzul a fost dragutz sa accepte sa impart cu el covrigul meu.Faramitza cu faramitza, pana cand fata l-a luat pe sus:

     -"Nu ii mai dati, pe urma se obisnuieste cu covrigii si nu mai mananca altceva"

     -"Bucurati-va domnisoara, au la covrigaria de la iesire...si sunt mai ieftini decat Chappi "!